Sa die de sa Sardigna

Custu artìculu est iscritu in sa grafia nugoresa. Abbàida sas àteras bariedades gràficas:

campidanesu · LSC · logudoresu

Intrada in Tàtari de Giuanne Maria Angioy

Sa die de sa Sardigna est una festa posta dae sa RAS in su 14 de capidanne de su 1993 comente festa de su pòpolu sardu[1][2][3].

Sa festa serbit pro ammentare sa rebèllia de su 28 de abrile de su 1794. In cussa die su vicerè Balbiano, impare a sos àteros amministradores continentales, si nch'est dèpiu fughire dae Casteddu e sa Sardigna, ca su guvernu torinesu aiat refudau de reconnòschere sos deretos de sos sardos chi teniant dae sèculos. Sos sardos boliant puru unu cunsizu de Istadu insoro, sa sede de su vicerè e unu ministèriu pro sos afares de sa Sardigna in Torinu. Sos piemontesos no aiant atzetau nudda de totu custu, e pro cussu bi aiat àpiu s'atu de rebellìa populare chi est acabbau cun una tuccada de su vicerè.[4]

  1. (IT) Regione Autonoma della Sardegna, Legge Regionale 14 settembre 1993, n. 44, in www.regione.sardegna.it. URL consultadu su 28 martzu 2020 (archiviadu dae s'url originale su 21 abrile 2021).
  2. Manuela Ennas, Sa Die de sa Sardigna. Sa festa de su pòpulu sardu, in Sardiniapost, 28 abrile 2020. URL consultadu su 3 maju 2020.
  3. Ivan Marongiu, Sa Die, torramus a coa a su 1794 pro cumprèndere ite balore tenet oe, in Istòrias, 27 abrile 2021. URL consultadu su 30 abrile 2021.
  4. Sa die de sa Sardigna, in Sardegna Cultura. URL consultadu su 30 martzu 2020 (archiviadu dae s'url originale su 23 cabudanni 2020).

Developed by StudentB